Azbest în tencuială, glet, adeziv pentru gresie: indicații pentru firmele de instalații electrice și sanitare, termice și de climatizare

Aproape orice meseriaș recunoaște azbocimentul de pe acoperiș. Mai dificil este în cazul tencuielilor, gleturilor și adezivilor pentru gresie. Până la interzicerea utilizării, acestora li s-a adăugat uneori azbest, adesea în cantități mici. Din exterior nu se vede nimic, certitudinea o aduce doar o probă de material cu analiză de laborator. Vizate sunt exact suprafețele pe care firmele de instalații electrice și sanitare, termice și de climatizare lucrează zilnic.

Ce a măsurat un studiu din Bavaria

Oficiul Bavarez pentru Sănătate și Siguranța Alimentelor (Bayerisches Landesamt für Gesundheit und Lebensmittelsicherheit) a analizat între 2017 și 2019 materiale de construcție din clădiri ridicate înainte de 1993. Aproximativ 40 la sută din cele 70 de probe, printre care adezivi pentru gresie, gleturi și chituri pentru ferestre, conțineau azbest. Conținutul a fost de cele mai multe ori foarte scăzut, însă un adeziv pentru gresie conținea 15 până la 40 la sută azbest amfibolic.

La lucrările electrice în tencuiala pereților, concentrațiile de fibre măsurate la găurire și montarea dozelor au fost sub 10.000 de fibre pe metru cub, adică în zona concentrației de acceptare. Cu totul altfel stau lucrurile la procedeele abrazive: la tăierea cu flexul fără aspirare s-au măsurat până la 866.000 de fibre pe metru cub. Oficiul constată că și produsele cu un conținut redus de azbest pot elibera cantități considerabile de fibre și că șlefuirea, frezarea și tăierea cu flexul eliberează, chiar și cu aspirare, mult mai multe fibre decât lucrul manual.

Ce cere Ordonanța privind substanțele periculoase

Lucrările la materiale care conțin azbest sunt, în principiu, interzise. Exceptate sunt, printre altele, lucrările de întreținere, din care face parte întreținerea funcțională în cadrul utilizării curente, inclusiv adaptarea la stadiul tehnicii în construcții (§ 11 Abs. 2 GefStoffV). Acestea sunt permise doar dacă nu apare un risc ridicat, materialul își îndeplinește încă funcția și o îndepărtare completă ulterioară nu este îngreunată considerabil (§ 11 Abs. 5).

Înainte de începere, firma trebuie să stabilească dacă lucrarea este permisă, dacă pot fi eliberate fibre și în ce zonă de risc se încadrează, și să întocmească un plan de lucru (§ 11a Abs. 1). Pentru multe activități există procedee recunoscute cu emisii reduse, care rămân dovedit în zona de risc scăzut (§ 2 Abs. 4c). Cine aplică un astfel de procedeu poate folosi descrierea acestuia în locul planului de lucru. Procedeele sunt reunite în DGUV Information 201-012. Pentru găurirea în pereți, tavane și pardoseli, Institutul pentru Securitatea Muncii al DGUV (Institut für Arbeitsschutz der DGUV) enumeră mai multe procedee verificate.

În practică

Pentru clădirile cu începerea construcției înainte de 31 octombrie 1993, înainte de lucrările de șlițuire, spargere și faianță ar trebui clarificat dacă straturile vizate au fost analizate. Acolo unde acest lucru nu este clar, prelevarea probelor face parte din pregătirea lucrărilor. Pe șantier, uneltele manuale, aspirarea directă la punctul de găurire și renunțarea la polizorul unghiular sunt pârghiile care, potrivit măsurătorilor din Bavaria, au cel mai mare efect.