Evaluarea riscurilor psihosociale: cum o pun în aplicare firmele

Din octombrie 2013, Legea privind securitatea și sănătatea în muncă (Arbeitsschutzgesetz) menționează în mod expres solicitarea psihică la locul de muncă drept sursă de riscuri (§ 5 Abs. 3 Nr. 6 ArbSchG). Cu toate acestea, ea lipsește din multe evaluări ale riscurilor sau apare doar ca titlu. La inspecțiile efectuate de asociația profesională de asigurare pentru accidente (Berufsgenossenschaft) sau de inspecția muncii (Gewerbeaufsicht), acest lucru iese în evidență.

Parte a evaluării obișnuite a riscurilor

Legea nu cere o evaluare separată a riscurilor doar pentru solicitarea psihică. Recomandările Strategiei comune germane pentru securitatea muncii (Gemeinsame Deutsche Arbeitsschutzstrategie, GDA), cel mai recent în ediția a 4-a din 2022, o consideră parte a evaluării obișnuite, care cuprinde toate riscurile unei activități. Responsabil rămâne angajatorul. El poate împuternici în scris persoane de încredere și competente (§ 13 Abs. 2 ArbSchG). Consiliul de întreprindere sau consiliul personalului are drepturi de codecizie la realizarea evaluării.

Solicitarea psihică este înțeleasă aici în mod neutru: toate influențele care acționează din exterior asupra omului. Ea devine problematică atunci când duce la oboseală, stres sau, pe termen lung, la îmbolnăviri.

Cele șase domenii de organizare

Recomandările GDA împart influențele care provin din muncă în șase domenii:

• Conținutul muncii și sarcina de lucru, de exemplu marja de decizie, caracterul complet al sarcinii, solicitarea emoțională
• Organizarea muncii, de exemplu intensitatea muncii, întreruperile, responsabilitățile neclare
• Timpul de lucru
• Relațiile sociale cu colegii și superiorii
• Echipamentele de muncă
• Mediul de lucru, de exemplu zgomotul, iluminatul, spațiul restrâns

Potrivit recomandărilor, relevante în toate domeniile de activitate sunt mai ales intensitatea muncii, timpul de lucru, marja de decizie, relațiile sociale și zgomotul.

Procedura în șapte pași

Procedura este aceeași ca la orice evaluare a riscurilor: stabilirea zonelor de lucru și a activităților, identificarea și evaluarea riscurilor, stabilirea și aplicarea măsurilor, verificarea eficacității și actualizarea evaluării. În cazul unor condiții de muncă similare este suficientă evaluarea unui singur loc de muncă sau a unei singure activități.

Pentru identificare, recomandările menționează chestionare pentru angajați, interviuri cu observație și ateliere moderate. Metoda potrivită depinde de mărimea firmei și de experiență. În firmele mici este adesea suficient un atelier cu un instrument adecvat, iar firmele mai mari combină chestionarul cu atelierul.

Măsurile care vizează condițiile de muncă au prioritate față de cele care urmăresc doar schimbarea comportamentului angajaților. O planificare mai bună a personalului în perioadele de vârf are de regulă un efect mai puternic decât un seminar despre stres. Conform § 6 ArbSchG trebuie documentate rezultatul evaluării, măsurile stabilite și rezultatul verificării acestora. Motive pentru o actualizare sunt, de exemplu, restructurările, semnalările de suprasolicitare sau o acumulare neobișnuită de reclamații.